Socrate spunea, “Din cele mai adânci dorințe vine de multe ori mortala ură.” Gândiți-vă la colegul care vă face să vreți să rămâneți în pat dimineața și să nu veniți la muncă; cel care vă aduce covrigi luni și vă fură ideile în fața șefului marți. Cel care pare să fie atent la interesele dumneavoastra cele mai bune, dar v-ar arunca sub un autobuz dacă propria sa avansare ar fi în joc. Psihologii numesc acest lucru o relație ambivalentă, iar dumneavoastră aveți probabil o astfel de relație la locul de muncă. Este vorba probabil de cineva la care vă gândiți mai des, despre care vorbiți mai frecvent, și care vă agită la culme. Acest gen de persoană este numită informal „frenemy” (prin compunerea termenilor din engleză „friend”, prieten și „enemy”, dușman), iar știința spune că cei care se încadrează în această categorie sunt parțial responsbili pentru creșterea productivității la locul de muncă.

Dwight și Jim din serialul „The Office”, Brian și Stewie din „Family Guy”, Sue și Will din „Glee” sunt exemple de frenemies. Dacă sunteți familiarizat cu relațiile lor, veți vedea cât de mult conflictul dintre aceștia a contribuit la o îmbunătățire a productivității. În lumea reală, Shimul Melwani, profesor asistent de comportament organizațional la Universitatea din Carolina de Nord de la Chapel Hill, a fost într-o relație similară.

„Era vorba de o persoană despre care discutam în mod constant”, a spus ea. „Veneam acasă și vorbeam despre ea tot timpul. Povesteam cum această persoană a făcut un lucru îngrozitor, iar apoi a făcut, de asemenea, un lucru minunat”. Într-o zi luau masa de prânz împreună, iar a doua zi persoana respectivă o critica în public pe Melwani. Nu putea înțelege acest lucru, prin urmare ca profesor de comportament organizațional l-a cercetat.

Ea a constatat că cea mai mare problemă asociată relațiilor ambivalente este că acestea sunt întotdeauna percepute ca fiind negative, chiar dacă nu este neapărat cazul. Ambivalența înseamnă a avea atât sentimente pozitive și negative puternice. La prieteni (sau dușmani) știi mereu cum să te raportezi. Dar relațiile ambivalente sunt deosebit de frustrante, din cauza incertitudinii. Acest lucru creează un sentiment ciudat, incomod, a spus ea. “Acest disconfort pare a fi un declanșator util pentru a vedea lumea din altă perspectivă. Poate că aceasta este de fapt o modalitate foarte bună de a ne orienta gândirea. ”

Într-un studiu la care au participat 120 de studenți, cercetătorii au reușit să manipuleze perechi de participanți să devină prieteni, realizând apoi o ruptură în relația acestora, prin întrebări de genul “Care e media ta până acum?” Sau “Care dintre voi are o medie mai mare?” Apoi au fost rugați să scrie și să editeze o postare de blog – cu precizarea că toate postările au fost scrise de fapt de către cercetători. S-a dovedit că cei care au fost făcuți să se simtă ambivalenți față de partenerul lor au început să găsească mai multe erori decât cei care aveau doar un sentiment pozitiv. Într-un studiu separat, cercetătorii au observat relațiile din firme de consultanță, și au constatat că cei cu frenemies au fost mai motivați, crescând astfel productivitatea.

Motivul pentru creșterea productivității este destul de ușor de înțeles. Așa cum afirmă Melwani, “Ne petrecem o mare parte din timp gândindu-ne la acești oameni, și astfel petrecem mult timp gândindu-ne la poziția lor. Ne punem în mod constant în pielea lor doar pentru a ne fi mai ușor să îi înțelegem. Ne angajăm într-o mulțime de comparații sociale [cu un frenemy], iar acest lucru este foarte motivant, pentru că vrem să funcționăm mai bine decât acesta. Nu ne angajăm în la fel de multe comparații sociale cu prietenii, și chiar dacă ne închipuim că ne-am angaja în comparații sociale cu dușmanii, de obicei nu facem decât să îi evităm – sunt atât de departe de cine vrem să fim noi încât nici măcar nu îi abordăm. ”

Deci, e bine să ne îmbrățișăm frenemy-ul – la figurat, desigur. Acesta ar putea însemna o îmbunătățire neașteptată a productivității pe care vrem să o obținem. Ca bonus, văzându-ți frenemy-ul ca pe un factor al creșterii productivității și nu ca pe o povară, conflictele interpersonale se vor estompa, cel mai probabil.