Rareori am avut mai multă nevoie de lideri – dar ne-am dorit mai puțin liderii pe care îi avem.

Este ca și cum am uitat ce înseamnă leadershipul cu adevărat și suntem păcăliți de ceea nu este.

Ce nu este leadershipul? În primul rând, nu înseamnă să jucați un rol. Leadershipul nu se referă la memorarea unor replici corecte sau la  agitarea pumnilor în modalitatea corectă la momentul potrivit. Leadershipul se referă la “a fi”.  Să vă explic diferența. Ceea ce se întâmplă, de exemplu, atunci când nimic nu mai merge așa cum era plănuit sau atunci când zidurile teatrului încep să cadă? Actorul, dacă nu poate improviza, rămâne paralizat.  Totuși, asta este ceea ce vedem azi din ce în ce mai des: din ce în ce mai mulți lideri rămân paralizați din cauza întâmplărilor neașteptate dintr-o lume nesigură, indiferent dacă acei lideri fac parte din domenii politice, sociali culturale sau corporative. Deci ceea ce se întâmplă este că liderii studiază cu atenție scenariul, memorează replicile și examinează cu atenție direcția în care trebuie să-și agite pumnii.

O să vă dau un exemplu simplu. Nimeni nu ar fi prezis acum 10 ani că Nokia va ajunge doar o memorie distantă a unei mărci care aproape a dispărut. Dar, pe măsură ce se producea declinul, liderii Nokia, deși își jucau rolul de lideri în timp ce țineau speech-uri – liniștitori, siguri pe ei și calmi – nu erau cu adevărat lideri. Ei nu făceau lucrurile necesare pentru a asigura viitorul companiei în viitor, lucruri care, în special datorită faptului că viitorul este nesigur, pot da impresia de ezitare sau lipsă de încredere.

În al doilea rând, leadership-ul nu presupune nici performanțe. Și totuși, mult prea des căutăm lideri printre cei care maximizează performanțele și reușesc să atingă obiective. Dar rolul fundamental al unui lider nu este să îndeplinească aceleași sarcini în fiecare zi, doar că mai eficient; rolul fundamental al unui lider este să redefinească ideea de performanță complet. Gândiți-vă: probabil că Pierre Omidyar, fondatorul Ebay, nu ar fi fost un acționar Sotheby foarte bun, iar Jimmy Wales, co-fondator Wikipedia, probabil că nu ar fi fost cel mai bun pentru rolul de CEO Encyclopedia Britannica.

Dacă obiectivul nostru este să descoperim și să cultivăm astfel de lideri, atunci probabil că nu îi vom găsi printre cei mai performanți angajați, ci printre cei ne pun ideile la îndoială legat de ce ar trebui să fie performanța. Și dacă promovăm același tip de oameni pentru pozițiile de leadership, nu ar trebui să fim surprinși când obținem același lucru de fiecare dată.

Liderii nu sunt nici politicieni sau calculatoare umane ale avantajului , ale căror obiectiv principal este să obțină și după să păstreze puterea. Dar ceea ce trebuie să facă liderii nu este să obțină putere, ci opusul, să împartă puterea cu ceilalți. Sarcina unui lider este să creeze o realitate în care performanța încetează în a mai fi doar performanță. – să-i ajute pe ceilalți să se concentreze asupra misiunii și înțelesului muncii lor, nu asupra tehnicilor de flatare, amăgire și cucerire.

Atunci când liderii împart puterea pentru a atinge un scop comun, nu trebuie să folosească strategii de marketing pentru a cuceri oameni care să-i urmeze. Liderii care ajung să împingă angajații de la spate oferindu-le bonusuri ar trebui să se întrebe dacă  nu greșesc undeva. Un lider nu este un vânzător. Atunci când Steve Jobs l-a întrebat pe John Sculley faimoasa întrebare, “Chiar vrei să-ți petreci restul vieții vânzând apă cu zahăr sau vrei o șansă să schimbi lumea?” a făcut o distincție clară în privința asta. Vânzarea apei cu zahăr poate aduce bani, dar asta înseamnă că nu veți face ceva ce contează. Scopul unul lider este să creeze un scop.

Și totuși, chiar dacă asta sună foarte însuflețitor, sarcina unui lider nu este să ofere speech-uri inspiraționale. Un lider nu este un orator care îi bate pe spate ocazional pe toți cei ce se află în situații neplăcute. Sarcina unui lider este să-i inspire pe ceilalți – dar în sensul original al cuvântului, de la latinescul “inspirae”, adică a insufla.  Liderii adevărați dau viață organizațiilor pe care le conduc și oamenilor de care sunt responsabili. Ei dau viață posibilităților. Fac mai posibil pentru toți ceilalți să îndrăznească, să-și imaginez, să creeze și să construiască. Ei nu doar că îi încurajează pe ceilalți să facă asta, ci au sarcina grea de a crea toate motivele, procesele, sistemele și rolurile care să le permită celorlalți să-și îndeplinească obiectivele.

Leadershipul este un lucru foarte nesigur. Toți ne dorim lideri mai buni. Dar probabil că această dorință este problema în sine. Așteptăm să ne salveze altcineva, deoarece este mai ușor să fim nemulțumiți de liderii pe care îi avem, decât să ne străduim să ne descurcăm mai bine.

 

 

Sursa: www.hbr.org